marți, 11 iunie 2013
Beta RR50 - pe primul loc in topul European de motociclete
Bussi sul Tirino, Italia a fost gazda celor 185 de participanti (din 16 tari, inclusiv Rusia si Ucraina – pentru prima data) la Campionatul European de Enduro. In cadrul primei etape au fost incluse trei ture a cate 50km prin munti stancosi, cu forme de relief dificile, fiecare tura avand doua stagii speciale.
Categoria noua in Campionatul European de Enduro, 50cc, l-a avut ca fruntas pe tanarul Matteo Merli, in varsta de doar 16 ani, posesor al unei motociclete Beta RR50, clasandu-se in primele doua zile pe locul I in top.
Gianluca Martini,membru al echipei Enduro Lunigiana, cu Beta RR300cc, s-a clasat pe locul II si locul I in prima si a doua cursa in cadrul categoriei E3, ocupand doua locuri IV in clasamentul final. De asemenea, doua locuri III au fost ocupate de Vanni Cominotto de la GTS Team.
Diego Nicoletti cu a sa Beta 450cc RR a ocupat locul IV in ambele curse a categoriei E2.
miercuri, 8 mai 2013
MODELELE YAMAHA TENERE
Inainte de XT 600 a fost XT600Z Tenere:
Primul model - 34 L:
.
Fabricat de-a lungul anilor 1983 si 1984 (in multe documentatii apare ca modelul fabricat intre 1983-1985). Poate fi deosebit de urmatoarele model prin saua rosu si negru, rezervorul usor bombat in partea superioara si suplu pe masura ce coboara spre carburator si forma aproximativa de trapez dreptunghic a abtibildului de pe plasticele laterale. S-a fabricat numai in acest colorit. Pornire numai la pedala si racire numai pe aer. Multi il confunda cu urmatorul model.
Al doilea model - 55 W:
.
Modelul anului 1985, este o varianta usor imbunatatita a modelului 34 L. S-a produs numai in aceasta gama de culori. Pornire numai la pedala si racire numai pe aer.
Deoarece sunt aproape identice multe manuale trateaza 34L - ul si 55W - ul drept "modelul Tenere fabricat in perioada 1983-1986".
Al treilea model - 1 VJ : :
.
Spre deosebire de predecesoarele sale in materie de design se deosebeste prin rezervorul cu un profil ceva mai colturos si o forma a abtibildului de pe plasticele laterale de data aceasta orientata mai degraba spre un hexagon. Apare radiatorul de ulei intre cadru si rezervor. Se produce in 2 variante de colorit - alb/rosu si galben/albastru. Desi denumit modelul 1986 - 1988 s-a produs de fapt doar in anii 1986 si 1987. Defectul de care s-au plans proprietarii din tari cu munti inalti si f. inalti este ca are o racire defectuoasa atunci cand il duci la inaltimi alpine si peste - problema o reprezenta aripa enduro care impiedica buna circulare a aerului spre radiator, motiv pentru care multi posesori de 1 VJ din DE, CHF, F si alte tari coboara aripa sau o procopsesc cu fante de racire.
Al patrulea model - 3 AJ :
.
Apare frana pe disc la ambele roti, se imbunatateste racirea, pornire numai la buton (se poate insa adopta kick-start). Se pastreaza cele 2 variante de colorit. Motocicleta aproape identica mecanic cu 1 VJ-ul, motiv pentru care multe site-uri de posesori recomanda acelasi manual. Considerata modelul 1988-1990 s-a produs in anii 1988 si 1989.
Al cincelea model - 3YF:
E deja "next level"-ul. Conservatorii o blameaza, fiindca adopta mai multe solutii opuse ideii de simplu si fiabil. Apare mult hulita (sau adorata) racire pe apa iar capacitatea urca la 660 cmc. Reprezinta orientarea Yamaha catre un comportament mai mult rutier si mai putin off-road. Considerata modelul 1990-1995, s-a fabricat doar pana in anul 1994, inclusiv.
Al saselea model :
...nu cunosc indicativul... (unele site-uri am observat ca il incadreaza tot ca 3YF:
Desi putin cunoscuta la noi, este o motocicleta foarte populara si aprecita in Europa (special in cele nordice si Anglia). Bord asemanator cu cel de Super Tenere. Modelul care pentru o buna perioada de timp a ridicat din nou stindardul Tenere, prin fiabilitatea sa. Isi pastreaza pretul destul de bine si de sus. A intrat in productie in 1995 si a iesit in 1999, incheind un capitol frumos din istoria firmei Yamaha.
Se pare insa ca MT-03 isi va da sufletul (aka motorul pe injectie) pentru surata sa, prezentul futurist scotind astfel din arhive un dosar cu greutate :
YAMAHA TENERE 2008
Primul model - 34 L:
.
Fabricat de-a lungul anilor 1983 si 1984 (in multe documentatii apare ca modelul fabricat intre 1983-1985). Poate fi deosebit de urmatoarele model prin saua rosu si negru, rezervorul usor bombat in partea superioara si suplu pe masura ce coboara spre carburator si forma aproximativa de trapez dreptunghic a abtibildului de pe plasticele laterale. S-a fabricat numai in acest colorit. Pornire numai la pedala si racire numai pe aer. Multi il confunda cu urmatorul model.
Al doilea model - 55 W:
.
Modelul anului 1985, este o varianta usor imbunatatita a modelului 34 L. S-a produs numai in aceasta gama de culori. Pornire numai la pedala si racire numai pe aer.
Deoarece sunt aproape identice multe manuale trateaza 34L - ul si 55W - ul drept "modelul Tenere fabricat in perioada 1983-1986".
Al treilea model - 1 VJ : :
.
Spre deosebire de predecesoarele sale in materie de design se deosebeste prin rezervorul cu un profil ceva mai colturos si o forma a abtibildului de pe plasticele laterale de data aceasta orientata mai degraba spre un hexagon. Apare radiatorul de ulei intre cadru si rezervor. Se produce in 2 variante de colorit - alb/rosu si galben/albastru. Desi denumit modelul 1986 - 1988 s-a produs de fapt doar in anii 1986 si 1987. Defectul de care s-au plans proprietarii din tari cu munti inalti si f. inalti este ca are o racire defectuoasa atunci cand il duci la inaltimi alpine si peste - problema o reprezenta aripa enduro care impiedica buna circulare a aerului spre radiator, motiv pentru care multi posesori de 1 VJ din DE, CHF, F si alte tari coboara aripa sau o procopsesc cu fante de racire.
Al patrulea model - 3 AJ :
.
Apare frana pe disc la ambele roti, se imbunatateste racirea, pornire numai la buton (se poate insa adopta kick-start). Se pastreaza cele 2 variante de colorit. Motocicleta aproape identica mecanic cu 1 VJ-ul, motiv pentru care multe site-uri de posesori recomanda acelasi manual. Considerata modelul 1988-1990 s-a produs in anii 1988 si 1989.
Al cincelea model - 3YF:
E deja "next level"-ul. Conservatorii o blameaza, fiindca adopta mai multe solutii opuse ideii de simplu si fiabil. Apare mult hulita (sau adorata) racire pe apa iar capacitatea urca la 660 cmc. Reprezinta orientarea Yamaha catre un comportament mai mult rutier si mai putin off-road. Considerata modelul 1990-1995, s-a fabricat doar pana in anul 1994, inclusiv.
Al saselea model :
...nu cunosc indicativul... (unele site-uri am observat ca il incadreaza tot ca 3YF:
Desi putin cunoscuta la noi, este o motocicleta foarte populara si aprecita in Europa (special in cele nordice si Anglia). Bord asemanator cu cel de Super Tenere. Modelul care pentru o buna perioada de timp a ridicat din nou stindardul Tenere, prin fiabilitatea sa. Isi pastreaza pretul destul de bine si de sus. A intrat in productie in 1995 si a iesit in 1999, incheind un capitol frumos din istoria firmei Yamaha.
Se pare insa ca MT-03 isi va da sufletul (aka motorul pe injectie) pentru surata sa, prezentul futurist scotind astfel din arhive un dosar cu greutate :
YAMAHA TENERE 2008
luni, 15 aprilie 2013
Motocicleta trupelor americane din Afganistan, scoasă la vânzare
Deși pare o motocicletă off road obișnuită, modelul lansat de Christini este mai mult decât atât. Noul AWD 450 Military Edition este un model special modificat pentru misiunile de recunaștere și de luptă. Iar acum, poate fi comandat de oricine.
Christini AWD Military Edition, derivată din Christini AWD 450, este folosită de trupele speciale americane în misiunile din Orientul Mijlociu. În primul rând, după cum îi spune și numele, are tracțiune integrală, iar motorul de 450 cc este răcit cu lichid.
Mai mult, motocicleta este dotată cu anvelope ce conţin o soluţie antipană. Aceasta, în contact cu aerul, se solidifică, astupând orificiile facute de spini sau de cuie. Sigur nu va fi eficientă in cazul unui glonț de 7,62, dar nu cred că te va urmări niciun taliban cu Kalashnikov-ul pe la Gura Portiței.
Față de modelul AWD 450, ediția pentru armată mai are loc de pus bagajul, sisteme electrice și de răcire mai bune, extra-protecție pentru componentele vulnerabile, o trusă de scule, navigație GPS ca să nu te rătăcești când „iei mistrețul la goană“ și un rezervor de 13,6 litri.
Cei de la Christini o recomandă pentru departamentele de poliție, de pompieri, pentru paznici sau pentru vânători. Desigur, nu trebuie să faci parte din aceste categorii ca să ți-o poți cumpăra. Poate fi comandată de pe site-ul www.christini.com și configurată după preferințe.
vineri, 8 martie 2013
KTM 690 BAJA
Vechiul LC4 este un motor legendar care şi-a demonstrat calităţile atât în curse cât şi pe drumuri mai mult sau mai puţin asfaltate şi nu ştim vreun alt monocilindru la fel de apreciat printre endurişti. KTM însă nu s-a mulţumit să profite de această stare de fapt şi a scos un nou propulsor capabil să bată orice motor de pe piaţă. Denumit 690, motorul este un monocilindru cu distribuţie cu un singur ax cu came în chiulasă şi patru supape. Cilindreea este identică, la fel şi valorile alezajului şi cursei pistonului, cu cea a lui 660 SMC însă noul motor nu împarte mai multe cu predecesorul său.
Pentru Supermoto, propulsorul oferă o putere maximă de 64 CP însă pentru curse off-road este posibil ca aceasta să crească. Cadrul lui 690 Baja este de asemenea derivat din cadrul din zăbrele de oţel de la Supermoto. Suspensiile sunt tipice pentru un enduro de competiţie cu furcă inversată pe faţă şi monoamortizor central cu multi-link pe spate. Cursa acestora este suficientă pentru a absorbi şocurile inerente pe un traseu precum cel din deşertul american.
690 Supermoto s-a remarcat printr-un ampatament extrem de scurt pentru categoria sa. Nu este şi cazul lui Baja, acesta având o ciclistică ceva mai convenţională. Roţile şi sistemul de frânare par preluate de la EXC 525. Discurile crenelate contribuie la o mai bună disipare a căldurii dar şi la o masă nesuspendată redusă.
După o scurtă sesiune de teste pe tărâm european, în Olanda, 690 Baja s-a înscris pentru versiunea scurtă a cursei de 1000 de mile. Baja 500 este o avanpremieră a legendarei curse cu plecare în Mexic şi sosire în California. Motocicleta austriacă a trecut linia de sosire pe locul doi. David Pearson, Chris Blais şi Cyril Despres au fost cei trei piloţi care au reuşit această performanţă, Baja 500 fiind o cursă în care se aleargă pe principiul ştafetă (fiecare pilot conduce motocicleta pentru o etapă).
"Conceptul 690 Baja s-a demonstrat viabil" declară Hans Trunkenpolz, Directorul KTM Rally Racing la finalul cursei. "Mai avem de adus unele modificări la unele componente şi de făcut unele teste mai dure pentru următoarele curse precum Baja-Aragon din Spania, Las Vegas-Reno iar la final să participăm la Baja 1000 în Noiembrie."Deşi Trunkenpolz nu insistă pe rezultate 690 Baja şi-a arătat deja colţii şi suntem siguri că rezultatul din Baja 500 a impus ca target victoria în echivalentul Le Mans-ului pentru endurişti.
Pentru Supermoto, propulsorul oferă o putere maximă de 64 CP însă pentru curse off-road este posibil ca aceasta să crească. Cadrul lui 690 Baja este de asemenea derivat din cadrul din zăbrele de oţel de la Supermoto. Suspensiile sunt tipice pentru un enduro de competiţie cu furcă inversată pe faţă şi monoamortizor central cu multi-link pe spate. Cursa acestora este suficientă pentru a absorbi şocurile inerente pe un traseu precum cel din deşertul american.
690 Supermoto s-a remarcat printr-un ampatament extrem de scurt pentru categoria sa. Nu este şi cazul lui Baja, acesta având o ciclistică ceva mai convenţională. Roţile şi sistemul de frânare par preluate de la EXC 525. Discurile crenelate contribuie la o mai bună disipare a căldurii dar şi la o masă nesuspendată redusă.
După o scurtă sesiune de teste pe tărâm european, în Olanda, 690 Baja s-a înscris pentru versiunea scurtă a cursei de 1000 de mile. Baja 500 este o avanpremieră a legendarei curse cu plecare în Mexic şi sosire în California. Motocicleta austriacă a trecut linia de sosire pe locul doi. David Pearson, Chris Blais şi Cyril Despres au fost cei trei piloţi care au reuşit această performanţă, Baja 500 fiind o cursă în care se aleargă pe principiul ştafetă (fiecare pilot conduce motocicleta pentru o etapă).
"Conceptul 690 Baja s-a demonstrat viabil" declară Hans Trunkenpolz, Directorul KTM Rally Racing la finalul cursei. "Mai avem de adus unele modificări la unele componente şi de făcut unele teste mai dure pentru următoarele curse precum Baja-Aragon din Spania, Las Vegas-Reno iar la final să participăm la Baja 1000 în Noiembrie."Deşi Trunkenpolz nu insistă pe rezultate 690 Baja şi-a arătat deja colţii şi suntem siguri că rezultatul din Baja 500 a impus ca target victoria în echivalentul Le Mans-ului pentru endurişti.
BMW G650X
Echipate cu motorul Rotax de 652 cmc al seriei F 650, cele trei modele ale serii G beneficiază de un cadru nou, din oţel şi aluminiu, precum şi de suspensii de top.
Pentru a şti despe ce vorbim, seria G650X este compusă din trei modele distincte: Xchallenge, Xmoto şi Xcountry.
Motorul, identic pentru toate cele trei modelele, a primit unele modificări menite să reducă emisiile poluante, fără a afecta performanţele. Dimpotrivă, monocilindrul se poate lăuda acum cu 53 CP atinşi la turaţia de 7.000 rpm, o creştere cu 3 CP faţă de F 650. Ajutat de un sistem de evacuare catalizat din inox, noul sistem de injecţie respectă cu stricteţe normele anti poluare Euro3.
Cadrul este unul nou, de tip perimetral din oţel, iar cadrul posterior detaşabil este din aluminiu. Rezervorul din plastic este poziţionat sub şa pentru o mai bună distribuire a maselor, însă preţul plătit se măsoară în litri. Doar 9,5 litri vor avea la dipoziţie noile modele, 250 km fiind intervalul maxim între două alimentări. Cel puţin aşa susţin oficialii BMW. Şi iată că putem deduce şi un consum mediu: sub 4 litri la 100 km.
Furca faţă a fost înlocuită, dacă este să considerăm G650X ca pe un derivat din F650, cu una inversată cu jambe de 45 mm. Pe spate, suspensia a fost upgradată, primind o basculă din aluminiu turnat. Pentru Xchallenge şi Xmoto s-a adoptat un grup-amortizor integral pneumatic, asemănător cu cel de la HP2.
Xchallenge este un enduro tradiţonal într-o oarecare măsură, cu suspensii înalte şi roţi adaptate mersului în afara şoselelor. Cursa suspensiilor este identică pentru faţă şi spate: 270 mm, suficient pentru a prelua orice şoc (în limita bunului simţ). Roata faţă are o jantă de 21" echipată cu o anvelopă de 90 mm, în vreme ce pe spate, janta de 18" încalţă o anvelopă 140/80. Ambele jante sunt cu spiţe.
Pentru frânarea roţii faţă s-a folosit un disc "wave" de 280 mm şi un etrier flotant cu doua pistoane. Discul spate are aceeaşi formă dar diametrul este de 240 mm iar etrierul are un singur piston.
Tot cu spiţe sunt şi jantele scarmbler-ului Xcountry, diametrul este însă altul: 19" pe faţă şi 17" pe spate. Anvelopele cu profil mixt promit o aderenţă bună, indiferent de suprafaţa de rulare, iar suspensiile pot face faţă oricărui drum, chiar dacă au pierdut câţiva centimetri faţă de surata Xchallenge. Spre deosebire de celelate două modele, Xcountry a fost dotat cu un arc convenţional pentru suspensia spate şi a pierdut reglajele disponibile pentru amortizoarele furcii faţă.
Înălţimea şeii este mai mică decât la celelate două modele ale familiei, Xcountry adresându-se şi începătorilor care doresc o motocicletă bună la toate.
Xmoto este al treilea model. BMW abordează agresiv categoria supermoto cu două modele total diferite: Xmoto se adresează "motarzilor" tradiţionalişti în vreme ce Megamoto atacă noua nişă a supermotocicletelor polivalente. Revenind strict la Xmoto, acesta împărtăşeşte platforma tehnică a lui Xchallenge, cu furcă faţă reglabilă şi suspensie pneumatică pentru roata spate. Cusa roţii spate a fost redusă la 245 mm.
Roţile din aliaj uşor au dimensiuni standard pentru un supermoto (3.5x17" pentru faţă şi 5.00x17" pe spate) şi sunt echipate cu anvelope de 120/70 17", respectiv 160/60 17", dimensiuni standard de asemenea.
Sistemul de frânare aduce o altă modificare: discul faţă păstrează forma "wave" dar creşte la 300 mm, în vreme ce etrierul este înlocuit cu unul cu patru pistoane. Pe spate sistemul de frânare nu are nici o modificare.
Optional, toate cele trei modele pot fi echipate cu ABS, ceea ce este o noutate mai ales pentru enduro.
Ergonomia este cuvânt de ordine în caietul de sarcini ale constructorului german, de aceea nu ne miră că BMW se laudă cu o poziţie de pilotaj perfectă pentru fiecare dintre cele trei aplicaţii în parte.
Iată că bavarezii au reuşit să aducă un suflu nou într-o categorie dominată de austrieci. Faptul că nu au un background solid în această categorie ar putea să se transforme într-un avantaj: G 650 X nu are tradiţie şi, implicit, nu are nici canoane de respectat. Designul este şocant, dar perfect logic, dacă îmi este permis. Chiar dacă pe alocuri se poate spune că împrumută elemente din designul modelelor concurente (vezi asemănarea dintre Xmoto şi KTM Duke II), BMW a reuşit să aducă un aer proaspăt într-o categorie dominată de conformism.
vineri, 22 februarie 2013
James Bond călăreste o Honda în actualul film 007
James Bond a preferat mereu mașinile, însă anul acesta schimbă macazul. Pentru a doua oară, Agentul 007 își va înfrunta inamicii pe două roți.
În ultimul film James Bond (Skyfall), EON Productions a semnat un parteneriat cu Honda pentru a pune la dispoziția actorilor și cascadorilor 20 de motoare CRF250R făcute să arate ca niște motociclete turcești. Acestea au fost modificate la începutul anului în Istanbul și Adana, unde echipele de cameramani au filmat prima parte a lui Skyfall folosind mult mai puternicele CRF450R.
“Ne-a trebuit o motocicletă off-road de calitate, versatilă și care poate fi ușor modificată, fără a compromite performanțele sau siguranța riderilor pentru scenele de început din Skyfall. Modelele CRF de la Honda sunt probabil cele mai bune pentru off-road și e minunat că Honda ni le-a oferit pentru că s-au comportat excelent, cu toate că au fost aproape complet transformate.”
-Gary Powell, coordonatorul cascadoriilor pentru noul film James Bond.
Acum că și-au făcut treaba, își așteaptă încă de ieri vizitatorii la National Motor Museum în orașul Beaulieu din Anglia, unde reprezintă o mică parte a expoziției aniversare 50 de ani de James Bond – cu roți sau fără.
“Ne-a trebuit o motocicletă off-road de calitate, versatilă și care poate fi ușor modificată, fără a compromite performanțele sau siguranța riderilor pentru scenele de început din Skyfall. Modelele CRF de la Honda sunt probabil cele mai bune pentru off-road și e minunat că Honda ni le-a oferit pentru că s-au comportat excelent, cu toate că au fost aproape complet transformate.”
-Gary Powell, coordonatorul cascadoriilor pentru noul film James Bond.
Acum că și-au făcut treaba, își așteaptă încă de ieri vizitatorii la National Motor Museum în orașul Beaulieu din Anglia, unde reprezintă o mică parte a expoziției aniversare 50 de ani de James Bond – cu roți sau fără.
miercuri, 13 februarie 2013
Suzuki DR 125 SM
Supermoto dinamic de mică cilindree, propulsat de un modern motor în 4 timpi alimentat prin sistem de injecţie. Ideal pentru străbaterea "junglei urbane", dar distractiv şi pe traseele sinuoase. Agil, vioi şi economic, cu suspensii ce nu se tem nici de drumurile cu macadam. Suzuki DR125SM: gata de acţiune!
Motorul monocilindric de 124 cmc în 4 timpi SOHC, răcit cu aer, dezvoltă o putere liniară, este fiabil şi foarte economic.
Sistemul de injecţie Discharge Pump Fuel Injection (DCP-FI) asigură un consum mediu redus, în condiţiile reducerii drastice a emisiilor de noxe.
Arborele de echilibrare contrarotativ şi lanţul silenţios de acţionare a distribuţiei contribuie la rafinamentul funcţionării motorului single.
Sistemul de ungere cu carter umed şi tehnică SJCS (Suzuki Jet Cooling System) asigură pulverizarea unui jet de ulei pe intradosul pistonului, optimizând lubrifierea motorului.
Pornirea la rece este uşurată de sistemul Idle Speed Control (ISC) care reglează automat turaţia de ralanti în funcţie de temperatura exterioară.
Motorul cu catalizator al lui DR125SM este echipat şi cu sistemul de control electronic ECM (Engine Control Module) al raportului aer/benzină şi respectă astfel normele Euro 3.
Jantele ultrauşoare de 17 ţoli RK Excel fabricate din aluminiu contribuie la reducerea maselor nesuspendate.
Pneurile Pirelli din echiparea de serie asigură echilibrul dintre grip şi durabilitate şi contribuie la atingerea gradului înalt de agilitate al ciclisticii.
Designul cu linii şi motive inspirate din arta tradiţională japoneză accentuează personalitatea inconfundabilă a lui DR125SM.
Suprafaţa aproape plană a şeii şi a componentelor adiacente permite pilotului o maximă libertate de mişcare, iar carenele laterale estetice au şi rol funcţional, de protecţie a tobei de eşapament.
Discul de frână cu diametrul de 250 mm pentru roata faţă şi discul de 220 mm din spate asigură decelerări eficiente.
Buşonul de închidere cu cheie al rezervorului, barele de susţinere pentru pasager şi suportul cu cheie pentru cască sunt de serie. Portbagajul suplimentar este opţional.
Farul multireflector are bec halogen de 35/35 W, iar semnalizatoarele acoperite cu sticlă incoloră au becuri de culoarea ambrei.
Bordul dispune de vitezometru analogic ce include kilometraj total/parţial şi martori luminoşi pentrupunctul neutru, semnalizatoare şi fazele iluminării.
Licenţe pentru concursurile Enduro 2013
Federaţia Română de Motociclism a făcut publice taxele pentru licenţele de participare la concursurile Hard Enduro din 2013.
Valoarea licentelor:
-Licenta UNICA TOT TEREN tip.A=c.v. 55 euro (pana la 28 feb.) valabila pentru clasele A si B. Cu aceasta licenta se poate concura la aceeasi clasa la disciplinele: enduro, hard enduro, endurocross si rally raid. Incepand cu 1 martie licenta valoreaza c.v. 70 euro.
- Licenta UNICA TOT TEREN tip.B=c.v. 35 euro (pana la 28 feb.) valabila pentru clasa C hobby. Cu aceasta licenta se poate concura la aceeasi clasa la disciplinele: enduro, hard enduro, endurocross si rally raid. Incepand cu 1 martie licenta valoreaza c.v. 45 euro.
- Licenta 1 cursa=c.v. 15 euro (sportivul cu acest tip de licenta nu puncteaza in campionatul de HARD ENDURO, ci doar la cupa la care s-a inscris)
- Licenta 1 cursa=c.v. 25 euro (sportivul cu acest tip de licenta puncteaza in campionatul de HARD ENDURO) Toate licentele vor fi insotite de: -asigurare de 1 an, pentru licentele de 1 an sau asigurare de 1 luna pentru licentele de 1 cursa. -viza medicala eliberata de catre o policlinica sportiva sau medic de medicina sportiva, cu perioada valabilitatii mentionata. - declaratie notariala din partea ambilor parinti, pentru sportivii minori, cu perioada valabilitatii mentionata.
Valoarea licentelor:
-Licenta UNICA TOT TEREN tip.A=c.v. 55 euro (pana la 28 feb.) valabila pentru clasele A si B. Cu aceasta licenta se poate concura la aceeasi clasa la disciplinele: enduro, hard enduro, endurocross si rally raid. Incepand cu 1 martie licenta valoreaza c.v. 70 euro.
- Licenta UNICA TOT TEREN tip.B=c.v. 35 euro (pana la 28 feb.) valabila pentru clasa C hobby. Cu aceasta licenta se poate concura la aceeasi clasa la disciplinele: enduro, hard enduro, endurocross si rally raid. Incepand cu 1 martie licenta valoreaza c.v. 45 euro.
- Licenta 1 cursa=c.v. 15 euro (sportivul cu acest tip de licenta nu puncteaza in campionatul de HARD ENDURO, ci doar la cupa la care s-a inscris)
- Licenta 1 cursa=c.v. 25 euro (sportivul cu acest tip de licenta puncteaza in campionatul de HARD ENDURO) Toate licentele vor fi insotite de: -asigurare de 1 an, pentru licentele de 1 an sau asigurare de 1 luna pentru licentele de 1 cursa. -viza medicala eliberata de catre o policlinica sportiva sau medic de medicina sportiva, cu perioada valabilitatii mentionata. - declaratie notariala din partea ambilor parinti, pentru sportivii minori, cu perioada valabilitatii mentionata.
Kawasaki KLX 250s 2013
Kawasaki KLX 250s combina distractia de pe drum cu anvelopele montate pe jante de 17 inci, un scaun mai jos, miscare redusa a suspensiilor si o frana mare pe partea din fata. Chiar daca are doar 250cmc, greutatea redusa il face sa aiba performante pe care v-ati astepta sa le intalniti la alte motociclete, mult mai mari.
Ca generația anterioară, modelul 2013 continuă să fie construit pe un cadru usor, din oțel de înaltă rezistență, proiectat pentru a menține centrul de greutate la nivel cât mai scăzut posibil pentru a crește performanța.Centrul de greutate este combinat cu un ampatament scurt, care oferă o rază de viraj suplimentar ajutându-vă să se mute cu agilitate chiar si pe trasee mai stramte.
Prevazuta cu suspensii setate pentru rularea pe strada si transmisie imbunatatita, modelul KLX iese in lumina reflectoarelor cu un aer extrem de agresiv datorat si cadrului de culoare argintie si a bodywork-ului in nuante verde/negru. Noul Kawasaki KLX 250s motor monocilindru in 4 timpi, racire lichid, 249cc, DOHC. Testat pe dinamometru, modelul KLXs 2013 a demonstrat ca are cu 2.5cp mai multi decati cealalta versiune din anii anteriori, ceea ce-l face sa se laude cu 20.5cp la 8800rpm.
KTM Freeride E
Este ciudat la masinile electrice sa vezi cum trec pe langa tine fara sa scoata nici cel mai mic sunet. Cum o fi atunci la motociclete? Dar la cele de enduro sau off-road? Ei bine, iata cum este: extrem de ciudat! Cei de la KTM au testat noile prototipuri ale modelului electric Freeride E pe strazile din Barcelona.
Este timpul pentru o noua categorie de motociclete offroad! Este timpul pentru mai multa libertate pentru motocicleta! Este timpul pentru KTM Freeride E! Cu revolutionarul Freeride E, cu design ultra usor, fara zgomot si agilitatea unei motociclete offroad, KTM duce enduro-ul unde inainte era practic imposibil: in oras! Cu un cuplu de 42 Nm, putere pana la 22kW (30 cp) si accelerare neintreupta, KTM Freeride E este la fel de sportiv ca orice alta motocicleta KTM, doar ca necesita reincarcare, nu realimentare.
KTM Freeride E-Test Drive
Yamaha XT660Z Tenere
.
Venită parcă din deşerturile africane, Yamaha Tenere era echipată cu un monocilindru de 660 cmc, cu distribuţie SOHC cu cinci supape. Motorul era un exemplu de fiabilitate, ceea ce nu se putea spune despre ciclistică sau despre instalaţia electrică. Chiar şi aşa, în cei 15 ani de fabricaţie, Tenere a cucerit inimile pasionaţilor de off-road turistic.
La sfârşitul secolului trecut, interesul publicului pentru acest gen de motociclete a scăzut şi XTZ-ul dispărea din listele dealerilor Yamaha, odată cu mai toate modelele concurente. Rămas singur, KTM Adventure a devenit o emblemă a motociclismului off-road de cursă lungă. Cursele off-road au revenit la modă, Dakar-ul şi alte curse de gen au recucerit interesul publicului, însă producătorii de motociclete, cu excepţia lui KTM, nu sunt pregătiţi să le ofere motociclete de acest tip. Yamaha a sesizat această stare de fapt şi a pregătit în secret un model care să recucerească amatorii de off-road.
Yamaha Tenere este echipat cu un motor asemănător cu cel al modelului din 1991. Monocilindrul preluat de la XT660R este, de fapt, chiar o evoluţie a acelui motor, care a renunţat însă la una dintre cele trei supape de evacuare. Astfel, chiulasa motorului actual are o configuraţie convenţională, cu un sigur ax cu came şi doar patru supape. Acelaşi propulsor poate fi găsit, cu aceleaşi specificaţii, şi pe suratele XT660X sau MT-03, dar şi pe motociclete ale grupului Piaggio, cum ar fi Aprilia Pegaso sau Derbi Mulhacen.
Sistemul de alimentare prin injecţie conferă motorului maniere rar întâlnite la un monocilindru de asemenea calibru, dar asta cu preţul performanţelor sportive. Cu numai 48 CP, cât oferă în versiunea XT660R, monocilindrul Yamaha are puţine şanse în lupta cu mai puternicul austriac LC4 Adventure. Dezvoltat pe baza XT-ului de 660 cmc, noul Tenere este un model mai degrabă cuminte, dar care împrumută din aspectul agresiv al motocicletei pe care Yamaha o aruncă în lupta cu dunele de nisip.
Nici la capitolul ciclistică noul Tenere nu se arată foarte ameninţător. Cadrul din oţel este unul nou, dar care împărtăşeşte aceeaşi configuraţie cu cel al lui XT660R. Nouă este însă bascula din aluminiu, cuplată la un amortizor central reglabil în pretensionare prin intermediul unui sistem multi-link. Furca frontală de tip convenţional asigură roţii de 21" o cursă de 210 mm, în timp ce de frânare se ocupă un sistem cu două discuri de 298 mm şi etriere flotante cu două pistoane, furnizate de Brembo. Pentru spate s-a adoptat un disc de 245 mm şi un etrier cu un singur piston.
Forma carenajului împrumută, după cum spuneam, din liniile motocicletei de Rally-raid, însă detaliile se înscriu în linia deschisă de Yamaha MT-03. Masca frontală înaltă asigură o protecţie aerodinamică bună şi găzduieşte grupul optic cu două faruri suprapuse. Parcă am mai văzut pe undeva această configuraţie... la 990 Adventure. Rezervorul de 22 de litri asigură o autonomie mai mult decât suficientă, mai ales dacă vom considera şi faptul că monocilindrul Yamaha este cunoscut ca unul foarte economic. La drept vorbind, la 48 CP măcar economic să fie.
Protecţiile din plastic rezistent par mai degrabă pregătite să facă faţă unor uşoare acroşaje prin traficul urban decât să reziste unor căzături pe pietrişul unor drumuri forestiere. Tot de inspiraţie citadină pare a fi topcase-ul inclus în gama de accesorii opţionale, care, deşi este evident o replică a genţilor din aluminiu de la KTM, seamănă mai degrabă cu lăzile improvizate ale scuterelor ce livrează pizza. Suspensiile upgradate au de suportat o masă la gol de 183 kg, care însă nu include şi genţile din aluminu sau crashguard-ul metalic. Nici măcar cricul central nu este inclus, acesta fiind montat doar opţional. De ce doar opţional? Cum vom unge lanţul de transmisie sau cum vom remedia o pană în mijlocul Deşertului Sahara? Se vede treaba că noul Tenere se înscrie în tiparele modei şi este un fel de SUV pe două roţi proiectat pentru trasee off-road... de oraş.
Venită parcă din deşerturile africane, Yamaha Tenere era echipată cu un monocilindru de 660 cmc, cu distribuţie SOHC cu cinci supape. Motorul era un exemplu de fiabilitate, ceea ce nu se putea spune despre ciclistică sau despre instalaţia electrică. Chiar şi aşa, în cei 15 ani de fabricaţie, Tenere a cucerit inimile pasionaţilor de off-road turistic.
La sfârşitul secolului trecut, interesul publicului pentru acest gen de motociclete a scăzut şi XTZ-ul dispărea din listele dealerilor Yamaha, odată cu mai toate modelele concurente. Rămas singur, KTM Adventure a devenit o emblemă a motociclismului off-road de cursă lungă. Cursele off-road au revenit la modă, Dakar-ul şi alte curse de gen au recucerit interesul publicului, însă producătorii de motociclete, cu excepţia lui KTM, nu sunt pregătiţi să le ofere motociclete de acest tip. Yamaha a sesizat această stare de fapt şi a pregătit în secret un model care să recucerească amatorii de off-road.
Yamaha Tenere este echipat cu un motor asemănător cu cel al modelului din 1991. Monocilindrul preluat de la XT660R este, de fapt, chiar o evoluţie a acelui motor, care a renunţat însă la una dintre cele trei supape de evacuare. Astfel, chiulasa motorului actual are o configuraţie convenţională, cu un sigur ax cu came şi doar patru supape. Acelaşi propulsor poate fi găsit, cu aceleaşi specificaţii, şi pe suratele XT660X sau MT-03, dar şi pe motociclete ale grupului Piaggio, cum ar fi Aprilia Pegaso sau Derbi Mulhacen.
Sistemul de alimentare prin injecţie conferă motorului maniere rar întâlnite la un monocilindru de asemenea calibru, dar asta cu preţul performanţelor sportive. Cu numai 48 CP, cât oferă în versiunea XT660R, monocilindrul Yamaha are puţine şanse în lupta cu mai puternicul austriac LC4 Adventure. Dezvoltat pe baza XT-ului de 660 cmc, noul Tenere este un model mai degrabă cuminte, dar care împrumută din aspectul agresiv al motocicletei pe care Yamaha o aruncă în lupta cu dunele de nisip.
Nici la capitolul ciclistică noul Tenere nu se arată foarte ameninţător. Cadrul din oţel este unul nou, dar care împărtăşeşte aceeaşi configuraţie cu cel al lui XT660R. Nouă este însă bascula din aluminiu, cuplată la un amortizor central reglabil în pretensionare prin intermediul unui sistem multi-link. Furca frontală de tip convenţional asigură roţii de 21" o cursă de 210 mm, în timp ce de frânare se ocupă un sistem cu două discuri de 298 mm şi etriere flotante cu două pistoane, furnizate de Brembo. Pentru spate s-a adoptat un disc de 245 mm şi un etrier cu un singur piston.
Forma carenajului împrumută, după cum spuneam, din liniile motocicletei de Rally-raid, însă detaliile se înscriu în linia deschisă de Yamaha MT-03. Masca frontală înaltă asigură o protecţie aerodinamică bună şi găzduieşte grupul optic cu două faruri suprapuse. Parcă am mai văzut pe undeva această configuraţie... la 990 Adventure. Rezervorul de 22 de litri asigură o autonomie mai mult decât suficientă, mai ales dacă vom considera şi faptul că monocilindrul Yamaha este cunoscut ca unul foarte economic. La drept vorbind, la 48 CP măcar economic să fie.
Dakar 2013-Francezul Cyril Despres a castigat Raliul Dakar la clasa moto !
Francezul Cyril Despres a castigat Raliul Dakar la clasa moto in anul 2013. El este la a cincea reusita de acest gen dupa ce a mai castigat Raliul Dakar la aceasta clasa in anii 2005, 2007, 2010 si 2012. Podiumul a fost completat de portughezul Ruben Faria pe locul secund si de chilianul Francisco Lopez pe ultima pozitie a podiumului. Toti cei trei ocupanti al podiumului fac parte din aceeasi echipa, KTM.
Clasament primii 25, Raliul Dakar 2013, clasa moto:
1. DESPRES — KTM — 43:24:22 (Franta)
2. FARIA — KTM — 43:35:05 — +00:10:43 (Portugalia)
3. LOPEZ — KTM — 43:43:10 — +00:18:48 (Chile)
4. JAKES — KTM — 43:48:16 — + 00:23:54 (Slovacia)
5. PEDRERO — KTM — 44:19:51 — +00:55:29 (Spania)
6. PAIN — YAMAHA — 44:30:52 — +01:06:30 (Franta)
7. RODRIGUES — HONDA — 44:35:44 — +01:11:22 (Portugalia)
8. PIZZOLITO — HONDA — 44:50:29 — +01:26:07 (Argentina)
9. VERHOEVEN — YAMAHA — 44:50:57 — +01:26:35 (Olanda)
10. GONCALVES — HUSQVARNA — 44:52:42 — +01:28:20 (Portugalia)
11. PRZYGONSKI — KTM — 44:58:21 — +01:33:59 (Polonia)
12. GOUET — HONDA — 45:10:02 — +01:45:40 (Chile)
13. VAN NIEKERK — KTM — 45:27:16 — +02:02:54 (Africa de Sud)
14. FAGGOTTER — YAMAHA — 45:54:58 — +02:30:36 (Austria)
15. GRABHAM — KTM — 46:09:36 — +02:45:14 (Austria)
16. ULLEVALSETER — KTM — 46:25:18 — +03:00:56 (Norvegia)
17. BARREDA BORT — HUSQVARNA — 46:29:04 — +03:04:42 (Spania)
18. METGE — YAMAHA — 46:36:30 — +03:12:08 (Franta)
19. KNUIMAN — KTM — 46:39:34 — +03:15:12 (Olanda)
20. PROHENS — HONDA — 47:28:59 — +04:04:37 (Chile)
21. RODRIGUEZ — HONDA — 47:36:31 — +04:12:09 (Argentina)
22. CZACHOR — KTM — 47:53:50 — +04:29:28 (Polonia)
23. DE AZEVEDO — KTM — 48:22:02 — +04:57:40 (Brazilia)
24. STRANGE — HONDA — 48:31:59 — +05:07:37 (Austria)
25. WATT — KTM — 48:47:31 — +05:23:09 (Marea Britanie)
Clasament primii 25, Raliul Dakar 2013, clasa moto:
1. DESPRES — KTM — 43:24:22 (Franta)
2. FARIA — KTM — 43:35:05 — +00:10:43 (Portugalia)
3. LOPEZ — KTM — 43:43:10 — +00:18:48 (Chile)
4. JAKES — KTM — 43:48:16 — + 00:23:54 (Slovacia)
5. PEDRERO — KTM — 44:19:51 — +00:55:29 (Spania)
6. PAIN — YAMAHA — 44:30:52 — +01:06:30 (Franta)
7. RODRIGUES — HONDA — 44:35:44 — +01:11:22 (Portugalia)
8. PIZZOLITO — HONDA — 44:50:29 — +01:26:07 (Argentina)
9. VERHOEVEN — YAMAHA — 44:50:57 — +01:26:35 (Olanda)
10. GONCALVES — HUSQVARNA — 44:52:42 — +01:28:20 (Portugalia)
11. PRZYGONSKI — KTM — 44:58:21 — +01:33:59 (Polonia)
12. GOUET — HONDA — 45:10:02 — +01:45:40 (Chile)
13. VAN NIEKERK — KTM — 45:27:16 — +02:02:54 (Africa de Sud)
14. FAGGOTTER — YAMAHA — 45:54:58 — +02:30:36 (Austria)
15. GRABHAM — KTM — 46:09:36 — +02:45:14 (Austria)
16. ULLEVALSETER — KTM — 46:25:18 — +03:00:56 (Norvegia)
17. BARREDA BORT — HUSQVARNA — 46:29:04 — +03:04:42 (Spania)
18. METGE — YAMAHA — 46:36:30 — +03:12:08 (Franta)
19. KNUIMAN — KTM — 46:39:34 — +03:15:12 (Olanda)
20. PROHENS — HONDA — 47:28:59 — +04:04:37 (Chile)
21. RODRIGUEZ — HONDA — 47:36:31 — +04:12:09 (Argentina)
22. CZACHOR — KTM — 47:53:50 — +04:29:28 (Polonia)
23. DE AZEVEDO — KTM — 48:22:02 — +04:57:40 (Brazilia)
24. STRANGE — HONDA — 48:31:59 — +05:07:37 (Austria)
25. WATT — KTM — 48:47:31 — +05:23:09 (Marea Britanie)
BMW perfecţionează R 1200 GS
Fie că e vorba de abordarea sportivă a virajelor pe un drum de munte, scurtarea timpului de călătorie datorită vitezei susţinute pe autostradă, călătorii relaxate cu pasager sau ture îndrăzneţe pe teren accidentat, motorul boxer puternic şi plin de cuplu de pe „marele BMW GS” este îndrăgit de o mulţime de motociclişti din toată lumea. Nu degeaba a fost liderul de piaţă în acest segment de mulţi ani încoace şi este cea mai bine vândută motocicletă din gama BMW Motorrad, iar acest lucru se va păstra odată cu sosirea noii versiuni.
Motorul boxer cu doi cilindri opuşi al noului R 1200 GS are o cilindree de 1.170 cmc, la fel ca predecesorul său. Puterea maximă este de 92 kW (125 CP) la 7.700 rpm, iar cuplul maxim de 125 Nm este disponibil la 6.500 rpm. Acesta continuă să folosească răcirea cu aer/lichid, dar uleiul de răcire a fost înlocuit de un amestec de apă şi glicol, soluţie care asigură un nivel ridicat al capacităţii de absorbţie a căldurii din partea lichidului de răcire, pentru o disipare mai eficientă a căldurii.
Aşa-numita răcire de precizie (un principiu similar cu cel folosit în Formula 1) implică răcirea cu lichid doar a elementelor care sunt expuse în mod deosebit solicitărilor de încălzire. Motorul continuă să folosească şi răcirea cu aer, păstrând astfel aspectul caracteristic al motorului boxer cu cilindri opuşi. Cele două radiatoare sunt mici şi integrate discret în designul motocicletei. Pentru a servi diferitelor scopuri, cum ar fi pilotajul pe stradă, pe suprafeţe ude sau pe teren accidentat, o opţiune este disponibilă celui care pilotează noul R 1200 GS, aceasta constând în cinci moduri diferite de condus: Rain, Road, Dynamic, Enduro şi Enduro Pro. De asemenea, opţiunea include sistemul Automatic Stability Control (ASC) cu o configuraţie specială pentru enduro, sistemele BMW Motorrad ABS, ASC şi suspensia semiactivă fiind adaptate automat profilurilor celor cinci moduri. Aceasta din urmă, denumită BMW Motorrad Dynamic ESA (Electronic Suspension Adjustment), contribuie la obţinerea unui maximum de performanţă şi de siguranţă în pilotaj. Sistemul Dynamic ESA monitorizează mişcarea verticală a roţilor faţă şi spate şi alţi parametri, prin intermediul unui senzor al cursei arcului, şi adaptează amortizarea automat la situaţie, depinzând de condiţiile de rulare şi de manevrele care se efectuează.
Mai mult, BMW R 1200 GS este prima motocicletă din lume cu far principal cu tehnologie LED. Acest far principal cu LED cu funcţie de far de zi iluminează drumul cu un nivel ridicat de claritate. LED-urile farului ies în evidenţă şi sunt puternice, iluminând prin lentile cu strat dublu. În plus, noul model dispune de jante mai mari gândite special pentru R 1200 GS, acestea având dimensiunea de 120/70 R19 pe faţă şi, în premieră mondială, 170/60 R17 pe spate. Şi sistemul de frânare al lui R 1200 GS a fost modificat. Etrierele pe faţă sunt Brembo Monobloc, montate radial, şi discul frânei spate este mai mare. Mai mult, în concordanţă cu principiul BMW Motorrad, “Safety 360”, noul GS are în echiparea standard sistemul BMW Motorrad ABS, aici în versiunea parţial integrală. Începând cu luna martie al acestui an, noul BMW R 1200 GS va fi disponibil în Romania şi va avea patru variante de culori: Alb Alpine White, Roşu Racing Red, Albastru Blue Fire şi Gri Thunder Grey Metallic.
Motorul boxer cu doi cilindri opuşi al noului R 1200 GS are o cilindree de 1.170 cmc, la fel ca predecesorul său. Puterea maximă este de 92 kW (125 CP) la 7.700 rpm, iar cuplul maxim de 125 Nm este disponibil la 6.500 rpm. Acesta continuă să folosească răcirea cu aer/lichid, dar uleiul de răcire a fost înlocuit de un amestec de apă şi glicol, soluţie care asigură un nivel ridicat al capacităţii de absorbţie a căldurii din partea lichidului de răcire, pentru o disipare mai eficientă a căldurii.
Aşa-numita răcire de precizie (un principiu similar cu cel folosit în Formula 1) implică răcirea cu lichid doar a elementelor care sunt expuse în mod deosebit solicitărilor de încălzire. Motorul continuă să folosească şi răcirea cu aer, păstrând astfel aspectul caracteristic al motorului boxer cu cilindri opuşi. Cele două radiatoare sunt mici şi integrate discret în designul motocicletei. Pentru a servi diferitelor scopuri, cum ar fi pilotajul pe stradă, pe suprafeţe ude sau pe teren accidentat, o opţiune este disponibilă celui care pilotează noul R 1200 GS, aceasta constând în cinci moduri diferite de condus: Rain, Road, Dynamic, Enduro şi Enduro Pro. De asemenea, opţiunea include sistemul Automatic Stability Control (ASC) cu o configuraţie specială pentru enduro, sistemele BMW Motorrad ABS, ASC şi suspensia semiactivă fiind adaptate automat profilurilor celor cinci moduri. Aceasta din urmă, denumită BMW Motorrad Dynamic ESA (Electronic Suspension Adjustment), contribuie la obţinerea unui maximum de performanţă şi de siguranţă în pilotaj. Sistemul Dynamic ESA monitorizează mişcarea verticală a roţilor faţă şi spate şi alţi parametri, prin intermediul unui senzor al cursei arcului, şi adaptează amortizarea automat la situaţie, depinzând de condiţiile de rulare şi de manevrele care se efectuează.
Mai mult, BMW R 1200 GS este prima motocicletă din lume cu far principal cu tehnologie LED. Acest far principal cu LED cu funcţie de far de zi iluminează drumul cu un nivel ridicat de claritate. LED-urile farului ies în evidenţă şi sunt puternice, iluminând prin lentile cu strat dublu. În plus, noul model dispune de jante mai mari gândite special pentru R 1200 GS, acestea având dimensiunea de 120/70 R19 pe faţă şi, în premieră mondială, 170/60 R17 pe spate. Şi sistemul de frânare al lui R 1200 GS a fost modificat. Etrierele pe faţă sunt Brembo Monobloc, montate radial, şi discul frânei spate este mai mare. Mai mult, în concordanţă cu principiul BMW Motorrad, “Safety 360”, noul GS are în echiparea standard sistemul BMW Motorrad ABS, aici în versiunea parţial integrală. Începând cu luna martie al acestui an, noul BMW R 1200 GS va fi disponibil în Romania şi va avea patru variante de culori: Alb Alpine White, Roşu Racing Red, Albastru Blue Fire şi Gri Thunder Grey Metallic.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)