Yamaha XT660Z Tenere

.
Venită parcă din deşerturile africane, Yamaha Tenere era echipată cu un monocilindru de 660 cmc, cu distribuţie SOHC cu cinci supape. Motorul era un exemplu de fiabilitate, ceea ce nu se putea spune despre ciclistică sau despre instalaţia electrică. Chiar şi aşa, în cei 15 ani de fabricaţie, Tenere a cucerit inimile pasionaţilor de off-road turistic.
La sfârşitul secolului trecut, interesul publicului pentru acest gen de motociclete a scăzut şi XTZ-ul dispărea din listele dealerilor Yamaha, odată cu mai toate modelele concurente. Rămas singur, KTM Adventure a devenit o emblemă a motociclismului off-road de cursă lungă. Cursele off-road au revenit la modă, Dakar-ul şi alte curse de gen au recucerit interesul publicului, însă producătorii de motociclete, cu excepţia lui KTM, nu sunt pregătiţi să le ofere motociclete de acest tip. Yamaha a sesizat această stare de fapt şi a pregătit în secret un model care să recucerească amatorii de off-road.
Yamaha Tenere este echipat cu un motor asemănător cu cel al modelului din 1991. Monocilindrul preluat de la XT660R este, de fapt, chiar o evoluţie a acelui motor, care a renunţat însă la una dintre cele trei supape de evacuare. Astfel, chiulasa motorului actual are o configuraţie convenţională, cu un sigur ax cu came şi doar patru supape. Acelaşi propulsor poate fi găsit, cu aceleaşi specificaţii, şi pe suratele XT660X sau MT-03, dar şi pe motociclete ale grupului Piaggio, cum ar fi Aprilia Pegaso sau Derbi Mulhacen.

Sistemul de alimentare prin injecţie conferă motorului maniere rar întâlnite la un monocilindru de asemenea calibru, dar asta cu preţul performanţelor sportive. Cu numai 48 CP, cât oferă în versiunea XT660R, monocilindrul Yamaha are puţine şanse în lupta cu mai puternicul austriac LC4 Adventure. Dezvoltat pe baza XT-ului de 660 cmc, noul Tenere este un model mai degrabă cuminte, dar care împrumută din aspectul agresiv al motocicletei pe care Yamaha o aruncă în lupta cu dunele de nisip.
Nici la capitolul ciclistică noul Tenere nu se arată foarte ameninţător. Cadrul din oţel este unul nou, dar care împărtăşeşte aceeaşi configuraţie cu cel al lui XT660R. Nouă este însă bascula din aluminiu, cuplată la un amortizor central reglabil în pretensionare prin intermediul unui sistem multi-link. Furca frontală de tip convenţional asigură roţii de 21" o cursă de 210 mm, în timp ce de frânare se ocupă un sistem cu două discuri de 298 mm şi etriere flotante cu două pistoane, furnizate de Brembo. Pentru spate s-a adoptat un disc de 245 mm şi un etrier cu un singur piston.
Forma carenajului împrumută, după cum spuneam, din liniile motocicletei de Rally-raid, însă detaliile se înscriu în linia deschisă de Yamaha MT-03. Masca frontală înaltă asigură o protecţie aerodinamică bună şi găzduieşte grupul optic cu două faruri suprapuse. Parcă am mai văzut pe undeva această configuraţie... la 990 Adventure. Rezervorul de 22 de litri asigură o autonomie mai mult decât suficientă, mai ales dacă vom considera şi faptul că monocilindrul Yamaha este cunoscut ca unul foarte economic. La drept vorbind, la 48 CP măcar economic să fie.

Protecţiile din plastic rezistent par mai degrabă pregătite să facă faţă unor uşoare acroşaje prin traficul urban decât să reziste unor căzături pe pietrişul unor drumuri forestiere. Tot de inspiraţie citadină pare a fi topcase-ul inclus în gama de accesorii opţionale, care, deşi este evident o replică a genţilor din aluminiu de la KTM, seamănă mai degrabă cu lăzile improvizate ale scuterelor ce livrează pizza. Suspensiile upgradate au de suportat o masă la gol de 183 kg, care însă nu include şi genţile din aluminu sau crashguard-ul metalic. Nici măcar cricul central nu este inclus, acesta fiind montat doar opţional. De ce doar opţional? Cum vom unge lanţul de transmisie sau cum vom remedia o pană în mijlocul Deşertului Sahara? Se vede treaba că noul Tenere se înscrie în tiparele modei şi este un fel de SUV pe două roţi proiectat pentru trasee off-road... de oraş.